Secrete istorice: Un nume misterios: Mișelav
Miselav (sau Mislav, Micislav, Mihai) pare sa fi fost un conducator din Muntenia pe la 1241, al carui stat este localizat pe cursul superior al Oltului , in perioada celei mai mari invazii a tatarilor in Europa.
Singurele referi despre el apar intr-o cronica slavona si intr-una persana.
O parte a istoricilor il identifica cu Mihai, un stramos al lui Litovoi, care potrivit unor cronici venetiene, ar fi purtat acelasi nume, Mihai.
Urmasul sau pare a fi, la 1247, Seneslau, desi Neagu Djuvara si C-tin C. Giurescu ii considera pe cei doi una si aceeasi persoana.
Controversele asupra acestui Mihai (Micislav) sunt amplificate si de anumite confuzii cu numele regelui lituanian care obtinuse o victorie impotriva tatarilor.
În urmă cu patru ani presa vâlceană era plină de relatări entuziaste referitoare la posibila descoperire în localitatea Titești a mormântului Mișelav.
Deși controversa pe tema identificării mormântului nu s-a încheiat nici astăzi, mulți cititori s-au trezit că se vorbește despre un personaj al cărui nume nu le spunea nimic.
Deci cine a fost Mișelav? Pentru a răspunde la această întrebare vom începe prin a vă prezenta personajul care îl pomenește într-una din scrierile sale.
Rashid al-Din Fadl Allah Hamadani a fost un mare istoric și cărturar din Persia în perioada în care această țară era stăpânită de mongoli.
Născut în mijlocul comunității evreiești din Hamadan, dintr-un tată ce practica cu succes farmacia, tânărul Rashid studiază medicina ajungând medic la curtea Ilhanului Abaqa(1265-1282).
Anii tinereții ni-l relevă ca un călător neobosit interesat de medicină și fizică, dar mai ales de plantele, copacii și ierburile din Iran și Asia Centrală pe care le descrie în ”’Athar wa Ahya”’.
La sfârșitul anilor 1290 se convertește la Islam și ajunge un important funcționar la curtea Ilhanului Ghazan Khan (1298-1305) ajungând chiar vizir, șef al administrației (sahib-divan) și deputat (na’ib).
După convertirea la Islam devine antisemit și anticreștin spre deosebire de tolerantul său stăpân care avea inclusiv o soție creștină ce finanța ridicarea de biserici.
Implicarea sa în politică îi va adduce o mare bogăție dar în cele din urmă va fi executat în 1318 prin intrigile adversarilor săi.
Deși de la el ne-au rămas numeroase tratate de teologie, medicină, administrație și agronomie, cea mai important operă a sa rămâne Jami’ al-Tavarikh (Colecția de istorii).
Și într-adevăr această operă chiar este o colecție de istorii cuprinzând istorii ale Indiei, Chinei, Asiei Centrale, Iranului preislamic, evreilor,musulmanilor, a primilor patru califi, a francilor (creștinilor-făcută cu ajutorul unui călugăr Dominican și care conține o descriere detaliată a Europei cu detalii politico-administrative dar și o hartă a lumii folosită de marinarii italieni).
Una din sursele de informare cele mai importante alui Rashid al-Din a fost Altan Debter (Cartea de Aur), o istorie mongolă pe care niciun nemongol nu avea voie să o atingă.

Blogger Comment
Facebook Comment